Chestiunea aquiferelor curate

Chestiunea cea mai acută pentru oamenii politici care gândesc cu strategii pe termen lung pentru ţara lor este chestiunea aquiferelor. Văd la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/2009/may/18/barack-obama-netanyahu-israel-palestine-peacetalks articolul “Israel wants peace talks, Binyamin Netanyahu tells Barack Obama” . Şi nu s-ar putea spune că oamenii politici din Israel  nu gândesc pe termen lung pentru ţara lor. Deci Israelul vrea negocieri de pace cu palestinienii. Dar au avut negocierile încărcate de succes de la Annapolis ! Şi să  vedem ce câştig vital a obţinut Israelul în urma negocierilor de pace de la Annapolis. Controlul total asupra unui număr de trei dintre cele patru aquifere mari care alimentează banda Gaza, şi controlul parţial asupra celui de al patrulea aquifer. De fapt, chiar cu mult înaintea negocierilor de pace de la Annapolis, israelienii montaseră pompe de adâncime la frontiera cu Gaza, şi extrăgeau fără întrerupere (exceptând vreun incident tehnic temporar) apa din aquifere, şi asta fără vreun tratat semnat.  Dar la Annapolis, palestinienii au fost convinşi să semneze pentru a li se lua apa în mod legal, în vreme ce Israelul nu a cedat absolut nimic. Negocierile de pace de acum pentru care insistă domnul Binyamin Netanyahu nu reiau de fapt “procesul de la Annapolis”, ci vor merge, dacă preşedintele Barack Obama va accepta,  pe linia procesului roadmap iniţiat de fostul preşedinte American George W. Bush în cadrul proiectului de edificare a Marelui Orient Mijlociu pentru care s-a iniţiat şi războiul din Irak. Nu ştiu dacă este cineva aici, http://nastase.wordpress.com/2009/05/18/deci-va-fi-asumare%e2%80%a6/ ,  pe blogul  Adrian Năstase, care a observat atunci, şi mai ţine minte, proiectul drapelului pentru “noul Irak democratic”. Ei bine, acel “nou drapel” în machetă pentru Irak era foarte asemănător cu drapelul statului Israel. În sensul că apăreau pe drapelul “noului Irak democratic” două dungi albastre pe fond alb, la fel ca pe drapelul statului Israel modern. A fost mereu un secret, cred că aproape pentru toată lumea, ce semnificaţie li se atribuie celor două dungi albastre de pe drapelul statului Israel modern. Ei bine, drapelul “noului Irak democratic”, aşa s-a explicat atunci, seamănă cu drapelele altor state democratice din zonă. Deci dungile albastre pe fond alb care apăreau pe macheta steagului pentru “noul Irak democratic” aveau aceeaşi semnificaţie ca şi dungile albastre pe fond alb aflate pe baniera Israelui modern. Iar în cazul steagului pentru “noul Irak democratic” chiar se explica foarte limpede semnificaţia celor două dungi albastre : rîurile Tigru şi Eufrat ! Deci rîurile Tigru şi Eufrat sunt şi pentru Israel ! Aşa se explică de ce proprietari israelieni deţin, direct sau prin interpuşi, drepturi de proprietate asupra versanţilor din Turcia care alimentează cu apă cursul superior al rîului Eufrat. Iată deci un exemplu de gândire strategică  pe termen lung. Bineînţeles, actualul preşedinte american Barack Obama are experţi foarte buni. Dar mai există şi un lobby pro-Israel foarte puternic în USA. Sînt curios dacă acest lobby pro-Israel va reuşi să obţină de la preşedintele Barack Obama reluarea procesului roadmap iniţiat de fostul preşedinte George W. Bush. Nu continui dezvoltarea acestei analize pentru că risc să intru pe zona care poate că nu mai este “politiceşte corectă”.  Mă limitez să spun că prin aceste noi negocieri de pace pe linia roadmap, Israelul  urmăreşte să obţină, printr-o serie de semnături, dreptul de folosinţă pentru apa rîului Eufrat. Dacă pentru USA şi UE importante sunt oleoductele, pentru Israel prioritate are un apeduct, cu o securitate garantată internaţional, care să transporte apă de la Eufrat în Israel. De ce am făcut această introducere foarte lungă ? Pentru ca un om politic român să înţeleagă ce importanţă strategică au aquiferele interne pentru România. „Munţii noştri aur poartă”, a scris un poet naţional. Intelectualii de elită de la GDS au rîs, rîd şi acum. Dar „Munţii noştri” au şi versanţi pe care strâng, de la ploi,  apa de alimentare pentru aquifere! Sper că intelectualii de elită de la GDS vor înceta să mai rîdă. Proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană ameninţă foarte grav puritatea aquiferelor care sunt alimentate de ploile captate de Carpaţii Apuseni. Iar ei sunt cei mai eficienţi în această privinţă, întrucât, prin poziţionarea geografică, prind curenţii de aer oceanic, încărcaţi cu umiditate, care vin dinspre litoralul european atlantic. Aurul de la Roşia Montană nu are avantajul vreunei calităţi premium faţă de aurul extras din alte exploatări din lume. Deocamdată activiştii de mediu, benevoli, spontani, entuziaşti, duc această luptă împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană. Dintre autorităţile morale sunt sprijiniţi de Mitropolitul ortodox român Bartolomeu Anania. Ar fi bine venit, şi ar avea efect!, sprijinul unui om politic precum Adrian Năstase. Este şi o luptă politică ! Pentru că exploatarea aurului de la Roşia Montană va polua  un număr de mari aquifere care alimentează cu apă Transilvania şi Crişana, un mare număr de oraşe, milioane de locuitori! Firmele canadiene care exploatează aur prin lume au o lungă tradiţie de lipsă de fair play. Se spune : „Poluatorul plăteşte!” Bine, firmele canadiene nu spun că nu respectă principiul. Numai că ele vin, exploatează, poluează şi pleacă. Şi nu plătesc absolut nimic pentru poluarea produsă. De ce ? În primul rând pentru că există un lung lanţ de interpuşi investiţionali care fac să fie foarte dificilă identificarea proprietarului care trebuie determinat să plătească. Iar dacă, prin vreo minune!, este identificată acea firmă anonimă care  trebuie determinată să plătească, ea poate cere începerea procedurii de falimentare, care o scuteşte de la orice plată!

Titus Filipas

Raportul Institutului de Ecologie Industrială

Am primit, prin bunăvoinţă, Raportul pe anul 2008 al Institutului Norvegian de Ecologie Industrială. Dar el poate fi accesat, cu Google, la adresa URLhttp://www.ntnu.no/eksternweb/multimedia/archive/00047/IndEcol_Annual_Repor_47282a.pdf .

Titus Filipas

Delocalizarea industriilor poluante

În general există speranţe mari privind munca echipei noului preşedinte, Barack Obama, în domeniile economie şi mediu înconjurător.  Lawrence H. Summers a fost numit directorul Consiliului Economic Naţional de la Casa Albă. Cu alte cuvinte este principalul consilier pentru probleme economice al preşedintelui SUA. Pentru a contura  profilul de gândire al lui Summers, dezvăluim un excerpt al Memoriului  din 12 decembrie  1991, semnat de  Lawrence H. Summers ca economist şef  la World Bank:

“Strict confidenţial întrebând, nu ar trebui oare ca  instituţia Băncii Mondiale (World Bank) să încurajeze o delocalizare a industriilor murdare către ţările mai puţin dezvoltate?

Pot fi conceptualizate cel puţin trei raţiuni pentru această delocalizare a industriilor poluante :

1) Măsurătorile costurilor produse de o deteriorare a sănătăţii prin poluare industrială trebuie să fie făcute pe baza câştigurilor salariale din trecut. Din acest punct de vedere, o cantitate garantată de poluare care deteriorează sănătatea trebuie să fie introdusă într-o ţară unde salariile sunt mici. Cred că  logica  economică a introducerii de poluare industrială într-o ţară cu salarii mici este impecabilă, şi  noi trebuie să  privim această perspectivă cu total realism.

2) Costurile poluării sunt plauzibil non-lineare deoarece creşterile iniţiale de poluare  probabil că au un cost foarte redus. (Fraza exactă în limba engleză este:  “The costs of pollution are likely to be non-linear as the initial increments of pollution probably have very low cost.”  Mărturisesc că expresia “non-linear”  este în acest context foarte absconsă. Probabil că ea se referă la o formulă de calcul monetarist al costurilor de impact ambiental plecând de la încărcările ambientale, o formulă care diminuează  premeditat, însă deontologic incorect, aceste costuri.)  Urmează altă frază foarte cinică pe care se bazează deciziile manageriale luate la World Bank: „I’ve always though that under-populated countries in Africa are vastly UNDER-polluted, their air quality is probably vastly inefficiently low compared to Los Angeles or Mexico City.” Traducem această frază nu sec şi ad litteram, într-un limbaj de lemn, ci  redându-i sensurile exacte în limba română. Există ţări sub-poluate, care au o calitate a aerului ineficient de scăzută prin comparaţie cu aerul poluat pe care îl respiră populaţia din  Los Angeles ori din  Mexico City. Cu alte cuvinte, adăugăm în comentariul nostru, românii respiră un aer de prea bună calitate, raportat la salariile lor mici. Ori, traducând altfel fraza, calitatea mediului ar trebui să fie strict condiţionată de veniturile populaţiei. Cităm în original altă frază sinceră şi cinică pronunţată la World Bank: ”Only the lamentable facts that so much pollution is generated by non-tradable industries (transport, electrical generation) and that the unit transport costs of solid waste are so high prevent world welfare enhancing trade in air pollution and waste.”

3) Cerinţa de a avea un mediu curat, din motive estetice şi de protejare a sănătăţii,  trebuie să fie satisfăcută numai pentru ţările în care veniturile populaţiei sunt foarte mari. Urmează în continuare nişte justificări statistice pentru această abordare pe care considerăm că este inutil să le mai traducem în limba română: „The concern over an agent that causes a one in a million change in the odds of prostrate cancer is obviously going to be much higher in a country where people survive to get prostrate cancer than in a country where under 5 mortality is  200 per thousand.” De asemenea, –continuă documentul intern de la World Bank–,  preocuparea principală a populaţiei faţă de poluarea industrială a aerului se referă numai la reducerea vizibilităţii  datorită  particulelor de poluant din atmosferă. Noi considerăm că aceste particule de poluant în aer au doar un impact direct foarte redus asupra sănătăţii [...].”

Un excerpt din document în limba engleză poate fi citit la adresa URL http://en.wikipedia.org/wiki/Summers_memo , iar documentul complet poate fi accesat  la adresa : www.whirledbank.org/ourwords/summers.html .

Titus Filipas

Două baze de date pentru substanţe toxice

http://cfpub.epa.gov/ecotox/

http://toxnet.nlm.nih.gov/index.html

Titus Filipas

Kenneth Arrow şi James Surowiecki

Cu prilejul alegerilor parlamentare din 2008, cineva posta pe blogul d-lui X :
+Orice discutie serioasa despre sistemele de vot ar trebui sa inceapa de la paradoxul lui Arrow care arata ca o alegere colectiva nu poate raspunde unor cerinte sociale “rezonabile”: “Este imposibil de definit interesul general pornind de la preferintele individului”. In cazul votului se demonstreaza ca nu exista sistem de vot care sa nu violeze cel putin una dintre cinci cerinte “rezonabile”. Nu enumar cele cinci cerinte intrucat nu stapanesc bine limbile straine ca sa traduc corect. Pe wikipedia la “sisteme de vot”, varianta franceza, se enunta Teorema lui Arrow. Unele lamuriri se gasesc si la “Kenneth Arrow”. As fi recunoscator oricui ar traduce corect cele cinci cerinte ale lui Arrow. Merita efortul de a le posta pe blogul d-lui X.
Am comentat: Salut! Foarte binevenită intervenţia despre Kenneth Arrow (am un text românesc, dar nu-i traducerea din Wikipedia, cred că elitiştii de la SAR sunt de fapt cei chemaţi să o facă). Intervenţia ta despre Kenneth Arrow se încadrează în necesitatea ades subliniată de mine privind introducerea teoriei culturale a riscului în şcoala românească de orice nivel. Dar ideea este mai veche, expusă sintetic pentru cultura română de Ioan Eliade-Rădulescu (“Echilibru între antiteze”). Cum echilibrezi cele spuse de Kenneth Arrow cu afirmaţiile lui James Surowiecki în “The Wisdom of Crowds” ?
Mi se răspunde :
Surowiecky spune ca o multime este “inteleapta” in cazul in care sunt indeplinite patru conditii:
1.Diversitatea
2.Independenta
3.Descentralizarea
4.Agregarea
Teorema imposibilitatii lui Arrow se refera la a patra conditie: determinarea corecta a raspunsului grupului.
Am comentat: Da, agregarea este o chestiune dificilă care ţine de cunoaşterea prudenţială. Specialiştii de la World Bank recurg totuşi la teoria culturală a riscului pentru a realiza agregarea. Paradoxul lui Kenneth Arrow este doar aparent. Rezultă din circumstanţa că autorul paradoxului îţi impune tacit, dar din start, un arhetip cultural forfetar. Dacă însă fereastra de oportunitate este deschisă suficient de mult, efectul predefinit se estompează şi apare echilibrarea despre care întrebam eu. Apoi, “regula majorităţii” ca metodă de agregare, chiar e agregare autentică ? Dacă aplicăm principiul reductibilităţii,  constatăm că “regula majorităţii” este de fapt o metodă aditivă cu algoritm descriptibil, o banală însumare prevăzută cu ponderi şi reguli de tăiere (cut off). În fine, mai este chestiunea tacit postulată a preferinţelor intranzitive. Dar atunci când programele marilor partide converg, practic ele sunt congruente, se poate vorbi “pe bune” despre preferinţe intranzitive ?

De obicei, evit să caut şi să citesc articolele din Wikipedia în limba română. Ele sunt aprobate numai de Sfatul Bătrânilor, care este alcătuit de o serie de universitari ce îşi ascund responsabilitatea lor intelectuală (de exemplu pentru promovarea “ideologiei cumaniste”) sub paravanul anonimatului colectiv. În fine, exceptând etichetele de “politiceşte corect”, asupra cărora nu mă pronunţ, consider că majoritatea articolelor din Wikipedia în globish sunt bine scrise. Am mai discutat odată, aici pe blogul domnului X, tendinţa actuală de înlocuire a sondajelor de opinie cu pieţele de predicţie. Şi ce citesc acum în articolul din Wikipedia: “Surowiecki is a very strong advocate of the benefits of decision markets […] He points to the success of public and internal corporate markets as evidence that a collection of people with varying points of view but the same motivation (to make a good guess) can produce an accurate aggregate prediction. According to Surowiecki, the aggregate predictions have been shown to be more reliable than the output of any think tank.” Deci cam asta este opinia lui James Surowiecki despre agregare.
Titus Filipas

Maladie incurabilă atacă arborii de vanilia

Republica malgaşă este  principalul producător de vanilie din lume. Majoritatea cantităţii de vanilie produsă în Madagascar este exportată în USA. Vanilia este folosită ca ingredient în prăjituri, băuturi răcoritoare şi îngheţată. Aflu din ştirile de presă că o maladie incurabilă produsă de o ciupercă distruge plantaţiile cu arbori de vanilia din Madagascar, insulă din Oceanul Indian aflată lîngă coasta africană. Şeful cercetării ştiinţifice agronomie din Republica malgaşă, doctorul Simeon Rakotomamonjy, afirmă că aproximativ 80 %  din plantaţiile de vanilia sunt distruse. Metodele agricole practicate în cultura de vanilia din Madagascar vor trebui să fie radical schimbate pentru iniţierea unei redresări a crizei.

Titus Filipas

MEDIUL AMBIANT SI EXERGIA (Continut)

Cuvant inainte
1.EXERGIA
1.1. Definitia entropiei
1.2. Entalpia libera
1.3. Ireversibilitatea si teorema Gouy – Stodola 
1.4. Exergia
1.5. Exergia si anergia
1.6. Exergia nu este un potential termodinamic
1.7. Legatura dintre conceptul de stare de referinta si „capacitatea potentiala” de a efectua lucru mecanic.
1.8. Energia ponderata dupa calitatea ei 
1.9. Exemple de calcul al exergiei
1.10. Structurile disipative si exergia
1.11. Bilantul exergiei si randamentul exergetic
1.12. Exergia si informatia
1.13. Semnificatia exergiei asociate unui bit de informatie
1.14. Analiza exergetica intr-un sistem de productie si definirea impactului ambiental

2. ECOSFERA
2.1. Definitia ecosferei
2.2. Aportul de energie solara. Constanta solara   
2.3. Culoarea planetei Pamant si difuzia Rayleigh
2.4. Radiatia terestra si legea Stefan – Boltzmann
2.5. Interactiunea radiatiei solare cu atmosfera
2.6 Bilantul radiativ  langa suprafata Pamantului
2.7. Exergia solara si emergia  solara
2.8. Transformitatea
2.9. Exergia solara si ecosistemul terestru
2.10. Transformitatile de  utilizare antropica a  energiei solare
2.11. Impactul ambiental global asociat efectului de sera antropic
2.12.  Proprietatile radiative ale gazelor din atmosfera terestra
2.13. Ipoteza lui Svante Arrhenius
2.14. Potentialul de incalzire globala si timpul de rezidenta al gazelor in atmosfera
2.15.  Criosfera, un indicator al incalzirii globale
2.16. Conventia  cadru a Natiunilor Unite pentru schimbarile climatice
2.17. Protocolul de la Kyoto
2.18. Negocierea cotelor de poluare
2.19. Principii de echitate in rezolvarea efectului de sera antropic
2.20. Schema de ponderare pentru gazele cu efect de sera
2.21. Ozonul si inversiunea termica din atmosfera inalta
2.22. Formarea stratului de ozon
2.23. Ultravioletele solare de tip B
2.24. Distrugerea antropica a stratului de ozon
2.25. Rolul cfc – urilor in distrugerea stratului de ozon
2.26. Cauze naturale ce influenteaza stratul de ozon
2.27. Protocolul de la Montreal
2.28. Temperatura medie a „pamantului termodinamic”
2.29. Caldura sensibila si caldurile specifice in mediul inconjurator
2.30. Caldura latenta in mediul inconjurator
2.31. Profilul vertical al temperaturii in troposfera
2.32. Flotabilitatea particulei de aer
2.33. Reprezentarea grafica a exergiei specifice a aerului
2.34. Disiparea de exergie prin evapotranspiratie
2.35. Mediul ca masina termica
2.36. Curentii oceanici giratorii
2.37. Celulele Hadley si celulele Ferrel
2.38. Celula Walker
2.39. Ciclul hidrologic 
2.40.  Accesul echitabil la apa
2.41. Bazinul  hidrografic si  ecosistemul la nivelul activitatilor antropice 
2.42. Apele de suprafata
2.43. Apele subterane
2.44. Impactul  ambiental al poluarii  apei 
2.45. Sistemul apei de consum
2.46. Efectele incalzirii globale asupra ciclului hidrologic
2.47. Solul ca  resursa naturala
2.48. Profilul exergiei in sol
2.49. Umiditatea solului si impactul incalzirii globale
2.50. Rolului solului in sechestrarea carbonului 
2.51. Regimul termic al solurilor
2.52. Problema degradarii solurilor
3. RESURSE  SI  DESEURI
3.1. Definitia resurselor  naturale
3.2. Raritatea si abundenta resurselor minerale
3.3. Exista un continuum al resurselor naturale?
3.4. Surse de energie non-regenerabile
3.5. Combustibilii fosili
3.6. Limite atinse in descoperirea combustibililor fosili
3.7. Decarbonizarea si „economia hidrogenului”
3.8. Cresterea randamentului utilizarii energiei
3.9. Timpul de expirare ambientala a unei  resurse
3.10. Definitia exergiei unei resurse
3.11.  Definitia deseurilor
3.12. Deseurile ca surse de impact ambiental local  si regional
3.13. Reciclarea,  mijloc de evaluare a deseurilor prin mecanismul pietei
3.14. „Demonul lui Maxwell” si exergia deseurilor sortate
3.15. Preciclarea si selectarea materialelor pentru producerea bunurilor
3.16. Falsa reciclare si eco – dumpingul
3.18. Exergia reziduala si potentialul de poluare
3.19. Un exemplu de analiza exergetica in consumul minereurilor  si generarea emisiilor

4. NOTIUNI DE ECOLOGIE INDUSTRIALA
4.1.Identificarea produselor cu impact ambiental
4.2.Istoricul Analizei Ciclului de Viata
4.3.Analiza Ciclului de Viata realizeaza o contabilizare ambientala
4.4. Obiectivul si extensia (campul) studiului analitic al ciclului de viata pentru  un produs ori serviciu.
4.5. Calculul si analiza inventarului.
4.6. Evaluarea impactului ambiental potential si „roata ecologica”
4.7.  Interpretarea rezultatelor
4.8. Metoda eco-indicatorilor pentru evaluarea efectelor de impact ambiental
4.9. Clasificarea si  caracterizarea
4.10. Normalizarea
4.11. Importanta referirii la seria de norme ISO 14040
4.12. Lista de termeni ambientali definiti in seria de standarde 14000
4.13. Modelarea „sferelor” in ACV
4.14. Incertitudinea si subiectivitatea in evaluarea impactului ambiental in ACV
4.15. Analiza Ciclului de Viata european
4.16. Ponderarea si ordonarea in ACV
4.17. Categorii de impact ambiental
4.18. Estimarea impactului asupra sanatatii umane si asupra ecosistemelor
4.19. Triunghiul de impact ambiental  si „linia de indiferenta”
4.20. Un exemplu de utilizare a triunghiului de impact ambiental  in „ordonare”
4. 21. Folosirea triunghiului de impact ambiental in cele trei arhetipuri culturale
4.22. Folosirea Eco- indicatorului ca instrument in proiectarea ambientala
4.23.Limitarile Analizei Ciclului de Viata.
4.24. Principii termodinamice pentru implementarea metodologiei  ACV
4.25. Analiza Exergetica a Ciclului de Viata (AECV)
4.26. Eco-eficienta si procesele de productie mai curate.
4.27. Simbioza industriala si parcul industrial.
4.28. Principiile metabolismului industrial
4.29. Spre o definitie a ecologiei  industriale
4.30. Analiza emergetica a ciclului de viata
4.31. Ce este  dezvoltarea durabila (sustenabila ) ?
4.32. Curba dezvoltarii sustenabile
4.33. Principiile dezvoltarii sustenabile si „capitalismul natural”.
4.34. Doua cauze majore care se opun sustenabilitatii
4.35. IPPC, sau  controlul si prevenirea integrata a poluarii
4.36. Standardele ISO 14 000 de management ambiental
4.37. Alegerea unui instrument de gestionare a mediului
4.38. Ecologia industriala ca „stiinta a sustenabilitatii”
4.39. Termodinamica  si depasirea evaluarii marginale 
4.40. Exergia si valoarea economica
4.41. Un impozit pe exergie
Bibliografie selectiva

MEDIUL AMBIANT ŞI EXERGIA

Coperta cărţii, publicată în Editura Academiei Române, poate fi văzută la adresa URL: http://www.librariaeminescu.ro/autor/13081/Titus-Filipas .

Cuvânt înainte

În prezentarea  cea mai simplă a conceptului din titlul cărţii noastre, am putea spune că exergia este o măsură a calităţii energiei. Iar calitatea energiei reprezintă capacitatea sa de a produce o schimbare fizică. Astfel, calitatea energiei dintr-un sistem se măsoară prin cantitatea de exergie din sistem. De ce o carte dedicată în mod special clarificării conceptului de exergie şi destinată, în principiu,  unui public larg  ? La fel ca şi noţiunile de forţă, lucru, energie, putere, inserate profund în modelul cultural actual, există o tendinţă recentă de a insera şi noţiunea de exergie în acest  model. Lucrarea  pe care o propunem publicului românesc se încadrează în această tendinţă.

Primul studiu de analiză exergetică a fost realizat încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea de  Sadi Carnot, atunci când a definit randamentul maşinilor termice ideale. Din cauza aceasta, cel dintâi  domeniu ştiinţific unde s-a aplicat conceptul de exergie a fost termotehnica, unde s-a dezvoltat o adevărată analiză exergetică.  Dupa care a urmat aplicarea conceptului de exergie în analiza randamentului reactoarelor chimice, precum şi  la problematica mediului înconjurător. Există multe grupuri de cercetare, lucrând de pildă în analiza motoarelor cu combustie internă, a sistemelor de reciclare a deşeurilor, a planificării energetice, a sistemelor de co-generare a energiei, a ciclurilor combinate, în analiza ecologică, în studiul degradării solurilor, în analiza sistemelor de irigaţii etc, care utilizază conceptul de exergie. Astfel tinde să se impună o adevărata metodologie a „analizei exergetice”.

„Natura nu poate  fi păcălită, poţi doar să te pui  de acord cu ea”, spunea Albert Einstein. Exergia şi evaluarea exergetică justă şi completă reprezintă o astfel de cale prin care activităţile antropice (preferăm folosirea termenului „antropic” în locul atributului „uman”, ce posedă şi alte conotaţii) conectate cu industria pot realiza un acord cu natura.  Exergia impune un mod, şi probabil că modul corect pentru că fezabil, de a căuta  împlinirea cerinţelor materiale ale societăţii fără a distruge  natura. Exergia  este în primul rând un concept termodinamic ce face uz, prin chiar  definiţia sa,  de ideea  „stării de referinţă în mediul natural”. O „stare de referinţă”  denumită, printr-o analogie cu „masa” de potenţial electric nul  a unui montaj electronic,  şi „masa termodinamică înpământată” ori  „pământul termodinamic” („thermodynamic ground”). Exergia oricărui sistem termodinamic de pe Pământ se defineşte raportându-se la o  stare de echilibru cu „pământul termodinamic”.  Exergia acestui „pământ termodinamic” ar trebui, în accepţia definiţiei,  să fie egală cu zero. În realitate, datorită unor gradienţi fizici, însuşi „pământul termodinamic” sau „mediul înconjurător” nu este în echilibru termodinamic. Lucrarea  noastră prezintă, în capitolul Ecosfera,  detalii despre „pământul termodinamic”  şi despre structurile care se dezvoltă şi se menţin în ecosferă datorita consumului de exergie. Ecosfera este domeniul terestru influenţat şi dinamizat de exergia solară.  Societatea umană foloseşte exergia şi materia din ecosferă şi litosferă pentru a menţine procesele, pentru a compensa pierderile şi pentru a construi noi structuri în partea materială a societăţii umane, parte pe care o numim Tehnosfera.  În acelaşi capitol dedicat ecosferei sunt prezentate extins două dintre tipurile de impact ambiental global produse de Tehnosferă : încălzirea globală antropogenică şi depleţia stratului de ozon, împreună cu efectele lor care sunt luate în considerare în toate analizele ciclului de viaţă ale sistemelor de produse industriale. Într-adevăr, prin analogie cu lumea naturală, produsele făcute de om trec printr-un ciclu de viaţă, adică printr-o  secvenţă de stadii şi stări. În ecosferă există o legătură între energia solară cumulată si incorporată, adică emergia, şi exergie, prin mijlocirea transformităţii. Explorarea ecosferei pe care o întreprindem în acest capitol relevă atât aspecte diverse ale fizicii mediului definitorii  pentru evidenţierea exergiei, cât şi diverse resurse naturale prezente în ecosferă, care au asignate o valoare într-o „Sferă a Valorilor” (sau, altfel spus, „sfera alegerilor” unor valori care sunt distincte de valoarea monetară).  Resursele din ecosfera şi litosferă  nu sunt evaluate prin mecanismele clasice ale economiei de piaţă, deci reprezintă „externalităţi” (prin raportarea la un bilanţ contabil obişnuit).  Despre „externalităti”, la începutul secolului XIX, economistul britanic David Ricardo scria,  în tratatul „Asupra  principiilor  economiei politice şi ale impozitării”, că  producătorii industriali  „..folosesc fără contenire aerul şi apa pentru producerea bunurilor ; dar întrucât rezerva este nelimitată, nu se percepe un preţ pentru aer şi apă (but as the supply is boundless, they bear no price)”. Nu se poate nega faptul că în dezvoltarea promovată de toate revoluţiile industriale a avut loc  o creştere constantă a consumului de „externalităţi”.

În sistemele industriale şi societale se folosesc astăzi cantităţi de energie imense. Aceasta este o consecinţă a dezvoltării industriale. Energia este folosită eficient atunci când calitatea sursei de energie este adaptată la calitatea energiei cerute pentru îndeplinirea sarcinii respective. Astfel energia electrică este o cale termodinamic potrivită pentru a pune în mişcare agitatorul maşinii de spălat haine, însă nu este o cale termodinamic potrivită de a încălzi apa folosită în maşina de spălat. Se produce o imensă risipă de exergie atunci când se foloseşte o energie de calitate ridicată pentru sarcini de joasă calitate energetică. Ţinând cont de aceste adecvări ale calităţii între sursa de energie şi utilizarea energiei se pot reduce semnificativ costurile producţiei şi consumului de energie. O indicaţie pentru această adecvare, pentru acest cuplaj eficient, o constituie randamentul exergetic, ori randamentul definit în contextul aplicaţiilor principiului al doilea al termodinamicii.

Ecologia industrială  abandonează vechiul principiu al dezvoltării industriale fără considerarea şi reducerea impactului asupra mediului înconjurător, în favoarea noului principiu al dezvoltării durabile. Ecologia industrială pleacă de la principiul fundamental că suntem în realitate, împreună cu Natura, pe o bandă Moebius cu o singură suprafaţă. Oricare linie trasată pe această bandă, plecând dintr-un punct oarecare, se poate întoarce în punctul de plecare făcând în acelaşi timp un tur complet al benzii Moebius. Împrumutând schema mediului  natural ca un model  “biomimetic” pentru industrializare, Ecologia industrială  implică proiectarea infrastructurilor industriale ca o serie de ecosisteme artificiale interconectate şi care oferă în acelaşi timp o interfaţă prietenoasă ecosistemului natural  global. Aceasta proiectare  „biomimetică” a infrastructurilor industriale la scara cea mai mare reprezintă o reorientare decisivă de la punctul de vedere dominant pâna acum, acela de „cucerire a naturii”, la o concepţie în care industria cooperează cu natura prin proprietăţi sistemice.  Trebuie să recunoaştem că în momentul în care punem problema impactului antropic asupra mediului înconjurător se evidenţiază în mod necesar o paradigmă a valorilor ambientale. Au fost sugerate diferite criterii pentru evaluarea impactului ambiental al activităţilor antropice.  Dincolo de aspectele subiective inerente arhetipurilor culturale, exergia ar putea să ofere o cale obiectivă şi  directă de evaluare a resurselor naturale şi a impactului ambiental. Acceptarea exergiei ca o coordonată în zona de intersecţie dintre Sfera Valorii, Tehnosferă şi Ecosferă  ar putea însemna, într-o anumită măsură,  şi o deplasare paradigmatică în   modelul cultural actual. Dar dincolo de această discuţie teoretică, există şi o relevanţă practică extrem de importantă  a chestiunii, căci  în domeniul comun Tehnosferei, Ecosferei şi Sferei Valorilor trebuiesc căutate principiile corecte ale etichetărilor ecologice.  

Analiza ambientală a problemelor poluării implică de obicei, într-o primă abordare folosită în Ecologia industrială, Analiza Ciclului de viaţă (Life Cycle Analysis sau acronimul  LCA) pentru sistemele de producţie industriale, folosirea bilanţurilor fluxurilor de masă şi de energie pentru a cuantifica extensia impactului ambiental  precum şi pentru a identifica  sursele  poluării. Exergia permite folosirea unei unităţi de măsură comune pentru aceste fluxuri. În contextul unei analize economice, aceste fluxuri de masă şi de energie sunt fluxuri de resurse, considerate factori de producţie. Astfel că apare problema folosirii conceptului de exergie pentru măsurarea valorii economice. La acest punct, teoria exergetică a valorii economice se intersectează cu teoria lui Nicolae Georgescu –Roegen privind folosirea entropiei pentru evaluarea economică. Într-adevăr, între conceptul de exergie şi conceptul de entropie există o legătura stabilită de teorema lucrului mecanic pierdut (teorema Gouy- Stodola) : generarea de entropie este direct proporţională cu pierderea de exergie. Materialele care au  exergie specifică ridicata şi entropie specifică scăzută au cea mai mare utilitate antropocentrică şi sunt mai sustenabile decât materialele cu entropie specifică mare şi exergie specifică  scăzută.

Exergia, adică energia de calitate, care poate să fie transformată în lucru mecanic util, este primul factor strategic al unei naţiuni. Exergia determină valoarea  termodinamică a unei resurse şi permite să se analizeze riguros pierderea de resurse în  activităţile  unei  societăţi, constituind în acelaşi timp o măsură unificatoare pentru evaluarea obiectivă a poluării ambientale.  Cartea noastră  este invitaţia la  o reflecţie polemică şi actuală pe această temă.

Educaţia pentru dezvoltarea durabilă

“Pestera cu cea mai inalta cascada subterana din Romania este sufocata de gunoaie, in rezervatia naturala Campeneasa, in judetul Bihor… Mii de pet-uri zac la 45 de metri sub pamant, aduse de paraul Tarina. Nici autoritatile locale si nici cele de mediu nu iau masuri, iar stratul de gunoaie creste continuu.”, citesc aici: http://www.romanialibera.ro/a136917/oamenii-pesterilor-lovesc-din-nou-in-bihor.html .

În Conferinţa de la Rio (http://en.wikipedia.org/wiki/Agenda_21 ), unde a participat şi presedintele Ion Iliescu, s-a enunţat cadrul de lucru în managementul de mediu, numit Agenda 21. O reformă a învăţământului trebuia să cuprindă şi realizarea unei Agende 21 de proximitate în fiecare şcoală, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate. Ministerul Educaţiei trebuie să ofere profesorilor interesaţi cursuri de perfecţionare pentru metodologia de realizare a unei Agenda 21 de proximitate. Ele se integrează într-o Agenda 21 regională, care la rândul lor (sunt mai multe) intră într-o Agenda 21 naţională. Bineînţeles, Agenda 21 din şcoală ar ţine de o structură asociativă, în timp ce şcoala ţine de o structură instituţională. Mai avem timp pentru asemenea reforme structurale? Partea proastă în România este că situaţia a rămas la fel ca în comunism: Unii lucrează, şi alţii iau banii.

Titus Filipas

Definiţia categoriei de impact ambiental

Categoria de impact ambiental în Analiza Ciclului de Viaţă  reprezintă  o clasă  de  chestiuni de preocupare ambientală căreia pot să îi fie asignate rezultatele dintr-un inventar al ciclului de viaţă pentru un sistem de produse industriale sau agricole, sau pentru un sistem de servicii.

Principii de lucru pentru  definirea categoriilor de  impact ambiental  

Un principiu general :

Punctul de plecare general stabileşte că va fi dezvoltat un cadru  care va rămâne deschis pentru incorporarea unor informaţii mai detaliate şi a unor progrese ştiinţifice ulterioare.

Principii valabile pentru  toate   categoriile de impact ambiental  :

a.) Completitudinea :  Categoriile de impact ambiental vor permite împreuna o evaluare cuprinzătoare a impacturilor ambientale  relevante cunoscute la ora actuală.

b.) Independenţa :  Categoriile de impact ambiental trebuie să aibă cea mai mică suprapunere reciprocă posibilă.

c.) Practicalitatea : Numărul total de categorii de  impact ambiental nu trebuie să fie prea mare.

Deci categoriile de  impact ambiental vor acoperi în întregime toate tipurile semnificative de efecte ambientale produse de activităţi antropice, fără să se suprapună.

Titus Filipas