Cred că am cumpărat şi am citit ‚Secretul inventatorilor’ imediat ce a apărut pe ştandurile de cărţi din Craiova. Mult mai târziu, când casa părinţilor mei a fost demolată, a trebuit să abandonez şi ‚Secretul inventatorilor’ alături de cărţile vechi şi bune cumpărate de la anticariate. Atunci când s-a produs catastrofa de mediu de la Ocnele Mari, mi –am adus aminte că citisem în ‚Secretul inventatorilor’ despre invenţia industrială care a condus, după patru decenii, la acea catastrofă. Nu îmi aminteam numele autorului cărţii. Căutarea pe internet cu Google nu a produs la început nici un rezultat pentru ‚Secretul inventatorilor’. Abia după vreun an de la prima mea căutare, Google m–a „informat” că autorul este Al Băneanu. Am fost să caut cartea la „Aman”, biblioteca municipală din Craiova. Şi era acolo!
Informaţia căutată se află în capitolul ‚Ne trebuie o nouă soluţie tehnică’ (pagina 27).
„Martie 1950. De o lună de zile inginerul Dima este convalescent.”
Vasile Dima era un inginer de la salina Ocna Mureşului.
“Materia primă a industriei de produse cloro– sodice este sarea.[...] În lupta pe care o dau toţi pentru transformarea ţării”, inginerul Vasile Dima începe să studieze dizolvarea sării geme. Concluzia experimentelor sale : “Din prelucrarea matematică a curbelor de solubilitate rezultă că o sondă [...] permite să se realizeze o dizolvare dirijată a sării.”
“Noiembrie 1954. La preşedinţia Consiliului de Miniştri, în sala feeric luminată, se distribuie Premiile de Stat.” Este evident că inginerul Vasile Dima a fost unul dintre recipienţi. Conducerea de partid şi de stat ia decizia construirii combinatului de la Govora. Subliniez că inginerul Vasile Dima nu are nici o vină în producerea dezastrului de la Ocnele Mari, deşi invenţia lui a fost aplicată acolo. Produsele fabricii de la Govora, care foloseşte saramura de la Ocnele Mari, mergeau la export şi aduceau ţării valută. A fost o comandă a P.C.R. pentru a exploata zăcămîntul de la Ocnele Mari dincolo de ‚Codul de practică’, probabil corect, stabilit pe vremuri de inginerul Vasile Dima.
Titus Filipas
Etichete Al Băneanu, Aman, biblioteca municipală, catastrofa de mediu, Codul de practică, Consiliul de Miniştri, curbe de solubilitate, dizolvare dirijată, Govora, Materia primă, Ocna Mureşului, Ocnele Mari, Salina, saramura, sarea, Secretul inventatorilor, sondă, Titus Filipas, Vasile Dima
ianuarie 20, 2009 la 8:39 pm |
Sunt nepoata marelui om si inginer Vasile Dima. Eu consider ca bunicul meu a fost un mare geniu al tarii. A studiat si a cercetat ani multi pentru a putea realiza acesata inventia…dar sa ne intelegem: nu a facut aceasta inventia la cererea PCR, deoarece el a fost inchis ani de zile si a fost impotriva regimului comunist. A instigat la greva muncitorii de la mina pntru a nu intra in sut.
A fost un om modest, cu foarte mare bun simt si care s-a stins in 1994 cu mare demnitate si modestie.
ianuarie 21, 2009 la 3:03 am |
“A fost o comandă a P.C.R. pentru a exploata zăcămîntul de la Ocnele Mari dincolo de ‚Codul de practică’, probabil corect, stabilit pe vremuri de inginerul Vasile Dima.” Aşa am spus. “Comanda” se referea la fluxurile foarte mari de materii prime cerute pentru economie, şi era lansată întreprinderilor industriale. Sper că voi avea mai multe informaţii pentru a putea scrie detaliat despre personalitatea inginerului Vasile Dima.
Titus Filipas