Într-o lume care trăieşte în condiţiile intensificării efectului de seră antropogenic, este necesară atât reducerea cantităţii de dioxid de carbon eliminate în atmosferă prin activităţile antropice, cât şi extragerea unei fracţiuni rezonabile a dioxidului de carbon din atmosferă.
Solul este unul dintre rezervoarele naturale din ciclul biogeochimic al carbonului. Aproape 6000 de miliarde de tone de carbon sunt incorporate în soluri. Tehnica de lucrare a solului prin răsturnarea brazdei, deşi, din punct de vedere istoric, a fost binefăcătoare pentru renaşterea civilizaţiei europene, se constată acum că este detrimentală pentru mediul înconjurător. Într – adevăr, ori de câte ori solul este arat, cresc nivelele de CO2 în atmosferă, deoarece răsturnarea brazdei are ca efect expunerea stratelor mai adânci ale solului la acţiunea aerului, iar expunerea produce creşterea activităţii microbiene în solul arat. Acesta este unul dintre exemplele ce arată că agricultura, aşa cum este practicată ea acum, poluează. Totuşi specialiştii afirmă că noi tehnici agricole, ce renunţă la aratul european clasic, pot contribui la reducerea nivelului de dioxid de carbon în atmosferă. Pentru aceasta, seminţele plantelor cultivate trebuie să fie introduse în sol cu o minimă perturbare a solului. Mulţi fermieri de pe preeriile din America de Nord practică deja aceste tehnici pentru că ele, pe de o parte, scad costurile producţiei agricole, iar pe de altă parte îmbunătăţesc calitatea solului. În locul arăturii ce răstoarnă brazda, pregătirea terenului pentru cultivare se face cu ajutorul unui implement special ce evită complet operaţia de inversare a solului. Este vorba despre aşa – numita “arătură cu dalta” (chisel plowing), care, pe lângă faptul că este mai ieftină decât arătura clasică, menajează solul, astfel că la încheierea ciclului agricol suprafaţa lui rămâne acoperită cu un strat protector format din resturi ale plantelor ce îmbunătăţesc infiltrarea apei în sol şi previn eroziunea orizontului A, supranumită top soil, partea cea mai fertilă a solului.
În urma arăturii cu dalta, fiecare hectar de sol cultivat prin această tehnică neperturbativă pentru pământ ajunge să absoarbă din atmosferă câte o tonă şi jumătate de dioxid de carbon în fiecare an. Această schimbare completă a sensului în care merge fluxul de CO2 la interfaţa sol / atmosferă, de la emisie la absorbţie, se bazează de fapt pe un fenomen natural ce intervine în funcţionarea ciclului biogeochimic al carbonului, anume “sechestrarea carbonului” ( carbon sequestration ) sub forma de biomasă. În definitiv, chiar şi cărbunele de pământ, ars actualmente în termocentrale, a fost pe vremuri tot biomasă, produsă prin sechestrarea carbonului în perioada carboniferă, dacă ne referim de exemplu la un cărbune de foarte bună calitate. Astfel reactualizarea sechestrării carbonului poate produce un offset parţial al influxului de gaze cu efect de seră în atmosferă.
La ora actuală toate proiectele industriale de sechestrare a carbonului sunt evaluate cu metodologia analizei ciclului de viaţă, în care este luat în considerare impactul ambiental al folosirii terenului, chiar dacă sechestrarea carbonului nu se face în sol. Totuşi sechestrarea carbonului în sol oferă probabil şansa celei mai mari revoluţii tehnologice şi ambientale realizate vreodată. Într-adevăr, civilizaţia de după prăbuşirea vechii lumi greco-romane a fost posibilă numai datorită abundenţei de produse agrare, cerealiere în primul rând, dar nu în mod exclusiv, creată de inventarea unui nou tip de plug, plugul ce răstoarnă brazda. Inventarea, sau inovaţia, unor maşini agricole eficiente de tip „chisel plowing” ar permite noi sisteme care îmbină producţia agrară cu sechestrarea dioxidului de carbon. Aici este domeniul unei noi interacţiuni între Tehnosferă şi Ecosferă. Solul orizontului A, cu anumită ubicuitate naturală iniţială, este caracterizat atât printr-o entropie specifică mică, respectiv o valoare exergetică mare, cât şi printr-o anumită valoare economică stabilită de piaţă. Într-un nou sistem de exploatare agrară, facilitat de tehnologie, rezultă şi o creştere a valorii exergetice a solului datorită efectului ambiental benefic. Dezvoltarea tehnologiilor pentru acest nou tip de exploatare agrară ar putea să fie stimulată prin subsidii ambientale, ţinând cont de faptul că de aici rezultă o reducere a poluării ambientale de tip „global warming”, încălzire globală.
Titus Filipas
Etichete activităţi antropice, Analiza ciclului de viaţă, antropogenic, arătură cu dalta, atmosferă, încălzire globală, Biomasă, carbon sequestration, chisel plowing, ciclu biogeochimic, dioxid de carbon, Ecosferă, efectul de sera, folosirea terenului, global warming, impact ambiental, implement, Offset, rezervor natural, Rolul solului, sechestrarea carbonului, Solul, Tehnosferă, Titus Filipas, top soil
